"La inceput a fost cuvantul..."

De ce iubim? De mici ce suntem...Iubim gandindu-ne ca altfel prin lumea asta nu se poate trece. Ca trebuie neaparat sa ne zbuciumam si sa ne rupem sufletul in paisprezece pana ne gasim o jumatate..sau macar un sfert...sau o bucata din cineva care sa ne iubeasca. Si-a batut joc de noi divinitatea cand ne-a spus ca nu putem trai singuri. Ghinionul e ca noi, molecule haotice si pierdute, am si crezut. Si asta facem de dimineata pana seara. Ne chinuim sa cautam bucata potrivita, ne imbatam cu iluzia ca iubirea exista, ca daca o alta bucata bolnava de carne a trecut prin patul nostru, cautand si ea idealul lui Eros, inseamna ca e facuta pentru noi si ca suntem fericiti. Credem ca plimbarile de mana pe alei pavate si in acorduri de acordeon batran o sa dureze toata viata. Si ca aceeasi mana o vom strange mereu..Si daca o strangem tare, iubirea se scurge prin mana, in mana celuilalt, si urca intr-o valtoare nebuna spre inima lui si atunci el simte cat de dedicata ii esti. Si ramane clipa suspendata si inchidem ochii si ne vedem peste 40 de ani cu acelasi tremor de emotie si placere, langa acelasi om pe care l-am iubit de cand ne stim. Nu...iubirea nu exista..e doar iluzia unui trup din ceata, e doar un joc bolnav, si in nici un caz nu vine de la Dumnezeu, ci vine de la diavol, care sta in fotoliu si rade ironic de prostia si tanguirile pamantenilor. Ba le-a mai dat si carti si filme la care sa se uite, de unde sa invete ca daca iubesti faci orice, si dupa le da drumul frenetici pe strazi sa caute un ideal care nu exista. Iubim din prostie, din disperare, din frustrare, din dorinta de a impartasi cu cineva greul vietii, caci suntem prea slabi sa caram singuri o asa povara.Si mai iubim pentru ca suntem facuti sa credem vorbe...Pentru ca daca cineva iti spune "te iubesc" ajunge sa crezi ca tine loc de tot..La inceput a fost cuvantul...Cu el a inceput lumea asta nebuna si speriata, cu el a inceput durerea...Prin cuvant am ajuns sa-l iubesc pe EL.Nu cunosteam nici pamantul din care e facut, nu auzeam ce soapte diavolesti imi sufla lumea, nu ascultam cand mi se spunea ca e sarpele de langa fructul oprit..I-am auzit cuvantul si am cazut inlantuita..pentru ca vorba lui cantarea cat toate faptele altora...pentru ca domnul acela de pe strada cu nume de ape tulburi stia exact ce sa spuna sa ma aiba la picioarele sale. Era maret, nu prin statura sau fapte, ci prin infatuarea ca demnitate lui sta in cuvant. Era ciudat, un anarhic venal cu gesturi stangace. Nu era gentleman..nu tot timpul..cand se uita la ce se uita toata lumea el vedea altceva decat noi toti..Dar arunca cuvinte ca lance demente..Vorbele-i erau adevar, dureros si dulce, protector sau marsav. Cadeam la picioarele-i la o comanda si deschideam fara sa mai pun intrebari sufletu-mi murdar sa-i dau toata iubirea pe care o am..Dar cuvintele au devenit venin.Vorbele nu mai erau statornice. Nectarul de pe buzele din care m-am imbatat de atatea ori nu a fost decat otrava administrata lent si cu efect sigur..Tot cuvantul lui m-a ucis. Iluzie draceasca, care l-a inceput era adevar, acum joc dureros si bizar...Oare ce din tot ce mi-a spus a fost real? De ce iubim ceata de pe ape tulburi si namolul din inimi? De ce ne indragostim de vorbe aruncate ca cenusa de pe malul marii?La inceput a fost cuvantul...in care am crezut ca o nebuna fugita de exorcizarea pe care toti mi-o pregateau...Apoi a fost cuvantul pe care au crescut spini...spini si in inima...si acum e tacerea...Plansul doare noaptea...