Noptile de iarna sunt singurele in care am timp si imi permit sa visez..sa ma desprind de rutina bolnava si sa privesc pe geam ceata ciudata si delicioasa care trece prin fata neonului din strada, ca niste picioare de adolescenta prin fata unui pictor batran si pofticios. Noptile de iarna au un farmec si un miros pe care nu le mai gasesc niciodata in tot anul..Miroase a nemurire si a timp oprit in loc, a tinerete si a iubire, a libertate si dorinta..As sta treaza in dembrie doar noaptea.. Mi s-ar parea obligatoriu sa iti petreci Undrea fumand mult, gandind cu voce tare, iubind si cerandu-ti iertare de la toti. E o luna de pierdut vremea prin anticariate, de cheltuit bani pe viniluri, de cumparat medalioane din acelea care se deschid si iti dau voie sa pui in ele o fotografie cu cei iubiti..E o luna in care nu ai voie sa dai drumul mainii celui la care tii, e o luna de ascultat viori, de fapt care iti canta ea doine romanesti si tanguite, e o luna in care ar trebui sa fie permis sa bei oricat, caci oricum luciditatea si rationamentul nu-si au rostul acum..E decembrie de stat de vorba pana la patru dimineata, de ascultat Adevarul marturisit de Spandau Ballet,de facut planuri aprinse, sau de facut dragoste pe covor, in fata focului, asa cu ochii inchisi, cu inima stransa, fara cuvinte, doar cu respiratii fierbinti si cu simturile date pana la frecventa suprema..E vremea de privit focul si lasat sa te poarte flacarile lui incotro o vrea..Trebuie pusa imaginatia la lucru..e de baut o "batrana" de feteasca si privit in flacari pana ne facem toti poeti, pictori sau muzicieni..E de cantat, rau sau bine, sublim sau afon..e de imaginat cadre cu crengi dezgolite si femei fatale imbracate elegant..e de spus poezii, reusite sau porcoase, care sa-i placa lui Dumnezeu sau sa-l faca pe diavol sa mai rada si el putin...E de privit in flacari si la umbrele pe care le proiecteaza pe perete..Traiesc la ani departare de Republica lui Platon si acum cand "everything is sexed up", focul imi trezeste doar sexualitate si initiere..Intunericul nu mai e simbolul ignorantei si a lipsei de cultura..a devenit o stare de spirit, un personaj profan care tine la discretia mea si ma apara de privirile carcotase, in noptile cand ma topesc in bratele LUI. Umbrele de pe pereti au ramas iele ale trupurilor bolnave care se leaga frenetic si bolnavicios de cate ori au ocazia..strigoi imbatati de iubire din vechi blesteme de fete batrane..in fata focului corpurile noastre, eu si EL, suntem singurii care mai certifica realitatea fizica..in rest e ceata, dorinta, inconstienta, catharsis dement si unghii infipte taios in carne...saliva si dintii de pe arcada de sus imprimati pe umarul stang..I-as spune domnului Platon ca drumul initiatic al cunoasterii s-a mutat pe covorul meu..Ce-i drept e o initiere condamnata si injurata de sfinti, e o initiere de burlac rebel cu notiuni de speologie care a pacalit o domnisoara sa-i cada in brate, e o cunoastere tantrica, o fapta pentru care mamele si-ar da afara din casa fetele care au pacatuit, iar divinitatea te-ar tine mult timp langa poarta Raiului fara ca sa te lase sa intri..E vantul ce misca usor perdeaua, e lumanarea cu miros de cafea si aroma de mahon, e vulgaritatea saloanelor erotice si imbatarea de la carciuma din coltul strazii..sunt durerea si frumosul care fac dragoste, e lupta dintre negarea de pe buze si aprobarea corpului...e un buchet de senzatii, de fum de tigara amestecat cu parfumul lui fin, e mult jazz...e daruirea pe altarul improvizat pe covor..sau..e...nu stiu ce e...e visul unei nopti de iarna..e sirul de ganduri pierdut in fata focului..ce voiam de fapt sa spun oare?..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu