N-am umbra...nici suflet...nici fericire...sunt ciudata si prea intortocheata ca sa pot fi iubita de cineva normal.. am o minte patata si o incredere imbolnavita...am vreo cateva cicatrici incrustate pe corp si alte cateva in privire..ma uit spre oameni, dar nu-i privesc cu adevarat..nu stiu cine trece pe langa mine si nici eu nu stiu pe langa cine trec..am mintea vanduta diavolului, caci el mi-a promis comori mai multe..traiesc pentru clipa aceasta si pentru cateva clipe de maine..nu privesc niciodata inapoi..refuz sa imi amintesc de oricine din trecut..ma port ca si cum nu mai stiu pe nimeni si chiar am ajuns sa imi uit viata dinainte de tine..dar nu imi amintesc deloc cand ai inceput tu sa existi..te stiu de mult..cele mai vechi amintiri te includ intr-un mod bizar..te cunosc dinainte sa mai fi sarutat pe cineva..ai avut buzele pe care le-am dorit prima data, dar de care mi-a fost frica sa ma ating, caci eram prea stangace, iar tu prea mandru ca sa imi permiti sa gresesc..te cunosc de cand ma cautai si ma abandonai cel putin o data pe an, fara sa inteleg vreodata ce voiai de la mine si pentru ce veneam mereu fara sa ma plang de raceala din ochii tai..te cunosc de cand eram prea mica sa inteleg ce esti tu, pentru cine esti tu creat si cata dependenta dai..imi amintesc doar cum am crezut ca ai disparut din sinapsele mele, cat de naiva am fost crezand ca pot fi fericita langa altcineva si cum mi-am imaginat ca daca nu te mai vad, incetezi sa mai existi, iar eu incep sa traiesc...imi mai amintesc doar cum am lasat totul cand m-ai chemat din nou si am sacrificat ani intr-o clipa, doar pentru un sarut al celui mai puternic si fara scrupule pamantean...n-am suflet si nici fericire...sunt doar o acumulare de atomi care se tin laolalta doar ca sa fie langa tine..si care va disparea odata cu tine..