Confruntarea zeilor..

     Ma zbat in asternuturi...Ma framanta cioburi de amintiri...bucati fara capat si fara coada...senzatii pe tot corpul...amintirea celor doi zei care mi-au stins fierbinteala de nopti lungi...Da. Am iubit doi zei, i-am iubit orbeste, cu patima si daruire, cu inima sangeranda si picioare arzand. L-am iubit pa Hades. M-a atras intunericul si ochii lui turbati...Parul lui inchis ca de coaja de copac exotic si frustrarile lui ca a ramas doar stapan al umbrelor. Era pierdut si se uita in zare. Fuma o tigara cand l-am intalnit. Si nu se astepta sa-l remarc...Ma credea doar o umbra, una din sutele de mii de suflete pierdute pe care le-a intalnit..Si l-am luat de mana..Scantei si focuri si apropieri inclestate..si iar iubire pana a uitat de Cronos si de Rheea, de umbre si singuratate..Dar a facut greseala sa puna altarul iubirii noastre, patul mare de casmir negru, mult prea la vedere...Si l-am vazut trecand pe Ra. Necrutator cu sufletul meu care de atunci nu mai avea stare. Il mai iubeam pe Hades, dar gandul meu era bantuit de cel care obsedant mi-a ocupat tot universul. Nu-l vedeam decat pe El, cum trecea prin lumea intunericului sfidator si rece, zambitor si falnic, maret si ignorant, ca cel care e constient de superioritatea posedata..Stia ca e mai bun ca noi toti, ca el se poate inalta si straluci infatuat, in timp ce noi ramaneam suflete umbland prin intuneric. Si tanjeam dupa bratele lui.Voiam sa ma inalte si pe mine pana acolo sus si sa-mi dea macar iluzia unei impletiri de spirit si inteligenta, ale noastre, impreunate dureros.Si zilnic capata cativa centimetri in ochii mei, si devenea mai semet si mai de neatins, iar eu deveneam mai scunda, mai scunda in demnitate, caci ma simteam ca o prostituata in bratele lui Hades, lasandu-l sa ma framante din mila...Si mi-am facut curaj. M-am dat lui Ra, cand Hades nu banuia nimic. Si zeul soare m-a primit in bratele lui, dar brate reci si suflet de gheata, caci nu ma iubea..eram ca orice alta pamanteana, o cale sa incerce, o cale sa profite, sa ajunga la catharsis si apoi sa ma arunce, si dupa sa ma cheme iar. Si pe cata caldura dadea altora, pe atat de inghetata ii era inima langa mine..Si nopti in flacari, si iubire patimasa din partea mea, si tacere frustranta de la el, si fiinta mea abandonata in asternuturile lui de burlac impertinent, si zambetul lui in coltul gurii dupa ce ma folosea si ma uita...si ma uita in fiecare zi, si eu ma imbatam cu bucatele de cuvinte aruncate ironic, cu iluzii, cu vorbe spuse cand trebuia, dar mincinoase si sfidatoare. Ii cunosteam fiecare gest..si fiecare celula, si pielea pe pielea mea, si zambetul cand ii placea ce fac, sau incruntarea, cand dadeam gres, si respiratia de foc si ochii mari si rai cu niste cute de piele sub, care prevesteau necrutatoare ca iar ajunge la catharsis si dupa ma abandoneaza iar...si Hades..trist...caci simtea ca nu mai sunt a lui...dar stia ca celalalt doar ma foloseste...si multa patima, si durere, si foc, si usturime, si ziduri si gheata...si....eu iubesc soarele....

Incercand sa insir margele....

     Am visat ca scriu...Ca vin cuvinte cu duiumul, cuvinte alese, ca o fi pe acolo pe undeva vreo muza in dantela si matase care isi cauta un part time job si pe care sa o pot angaja si eu, asa in masura libertatii pe care ti-o da un buget restrans, sa-mi scrie textele...Si lumea sa creada ca mi le scriu singura si sa ramana absorbita in fata unei lecturi ametitoare..Dar cum muzele lucreaza full time in mall, o sa-mi scriu singura textul. Si cum nu-s inzestrata cu cine stie ce talent, i-au sperantele ca va mai citi cineva electrizat cuvinte insirate intr-un dadaism esuat si le asez intr-un sertar prafuit unde sa nu le gaseasca nimeni..si scriu. Scriu egoist. Scriu pentru mine. Scriu ce-mi trece prin cap, sublim sau foarte prost; scriu abundent ca sms-urile adolescentine pe care eu inca le trimit cu patima unui nefericit care si-a lovit destinul de al meu; sau scriu rar, ca ploile din desert, cand cheful se pierde de tot inlocuit fiind de inutilitate resimtita taios.
     O umbra pe perete si vopsea galbena coscovita pe un geam de lemn si plin de carii; un serial siropos si prost vazut intr-o camera de hotel; rasaritul dupa o noapte cu muzica tare si locuri pline de fum si necunoscuti; promiscuitate si sacru, asternuturi albe si picaturi de sudoare, strangeri si framantari patimase cu prelingeri de soapte si respiratii grele de la ureche pe gat si mai jos, ochii lui, frumosi si mari, perversi si reci si apoi calzi si intepatori; haine pe scaune si praf pe carti; masini la patru dimineata; pisici...multe pisici...si fluturi si bondari si piele de gaina si fire de iarba; caldura si pamant..nisip sub talpi si iar ochii lui; nopti in brate de zeu Ra si zambetul lui de pamantean profan...si niste ochi ai cuiva, nu mai stiu  ai cui...ai unuia pe care l-am iubit si l-am uitat apoi...dar care are cumparat un loc vesnic in atriul meu stang. Si ploaie de vara in care n-am iesit niciodata dar in care visez sa ma sarut, si autoritatea Oanei sfidandu-ma cu ochi banuitori cand zambetul mi-e prea larg si nu vreau sa-i spun de unde vin; si raze prin geamul trenului si oameni frumosi si urati care injura sau se roaga...si cerceii mari de argint, mari si rotunzi care se misca intr-un sincron frenetic cu capul Ei cand e nervoasa si ma cearta...si iarasi el...obsedant apare el cu ochii lui de inger razvratit...si apoi mainile uscate ale celui care trecea focul descult pentru impreunarea batranetilor noastre....si ignoranta mea..si niste ziduri pictate la doua in nopti de august de baieti cu mame neglijente...si culori si perle...ba nu...margele colorate. Asta e! Sunt un sirag de margele colorate, de visuri si esecuri, de morti repetate si extazul reusitei; un sirag de forme, rotunde in general, doar unele cu varful tesit de iubiri si aripi frante...sunt un sirag de perle, dar nu din acelea de la gatul parfumat si muscat al domnisoarelor cochete...eu sunt o gramada de perle de pe un sirag rupt, si compus din greu, de plasturi lipiti peste ele, de frumusete stirbita si dragoste oarba... si in gand iarasi el...