Povestea..

      E infiorator si amuzant sa stai deoparte, intr-un colt, pe un scaun vechi, si sa asculti din umbra ce se spune despre tine...sa ii auzi cum te cunosc mai bine decat te cunosti tu, cum stiu infinit mai multe decat tine despre lucrurile pe care esti capabil sa le faci, cum isi dau cu parerea despre scopul pentru care ai fost creat si cum incearca cu disperare sa te insere undeva, in lumea lor bolnava, sa te faca parte dintr-o matrice bolsevic gandita, inainte sa apuce sa ti se trezeasca constiinta si doamne fereste sa alegi o alta cale, alta decat cea pe care ei au croit-o deja pentru tine..privesc din conul meu cu umbra oameni care spun ca sunt buna la asta si la aia, ca trebuie sa fac asa sau altfel, sa ajung acolo sau dincoace..oameni cu vointa stearsa si suflet fad, care se straduiesc din rasputeri sa imi scrie povestea si il tortureaza pe Dumnezeu, intr-un interogatoriu cronic, poate poate le-o spune scopul cu care m-a modelat si m-a aruncat in dimensiunea asta cirotica si pierduta...imi vine sa rad caci se chinuie degeaba..ei nu vad ca povestea mi-am scris-o singura deja si ca se citeste brutal in orice cuta de pe corpul meu...cutele de pe frunte au inceput sa se scrie in nopti pline de frig si de imaginea lui, si s-au sfarsit cand el a pus un punct apasat in coltul sprancenelor mele. Ochii mei pot spune povestea celor pe care i-am tinut candva de mana, dar nici o poveste nu e mai lancinanta ca ultima, cea in care il am pe el, prins bine de mana mea dreapta, el, coautorul iubirii mele..picioarele mele pot povesti despre drumurile pe care au umblat in deriva, pana sa il gaseasca, mainile mele pot vorbi despre cum se simte  fiecare celula de pe mainile lui...corpul meu gol e marturie ca EL e un dresor de fluturi din specia celor de stomac, ca el stie sa planteze sarutari pestrite si sa cultive tremur de la coapse in jos..inima mea poate povesti pana spre dimineata cum e sa iubesti un EL perfect, cum e sa astepti sa fii iubita, cat e de rau sa fii respinsa, cat de tare as fi fost in stare sa cersesc bucati din el, cata rabdare e necesara sa imblanzesti un zeu dement si suprem si cat e de bine ca in final sa nu fii doar o alta ea, ci o EA pentru EL...povestea mea e scrisa deja...inceputa demult pe hartii mototolite in incercari nereusite..si finalizata acum ca il am..ei nu stiu asta si inca se straduiesc sa imi descopere rostul..am fost facuta sa-l iubesc..si sa-i soptesc povestea noastra, sa ii ingenunchez in nopti fierbinti, sa ii sarut picioarele de rege, sa il iubesc in ploaie si sa il sarut peste pacatele amare...am fost facuta ca sa aiba pe cine tine de mana in plimbarea catre sfarsit, ca sa aiba pe pieptul cui aseza capul cand cauta linistea pierduta si ca sa aiba cine il astepta cu ceai cald la sfarsitul zilelor ploioase de noiembrie...rostul meu e sa ma posede in asternuturi promiscui, sa fiu dama lui de companie in mod continuu, sa il iubesc si sa scriu despre cum il iubesc...am fost facuta pentru el si fiecare celula a mea ii va sluji pentru totdeauna..ei inca nu vad asta...

Domnule fotograf...

Azi te-am privit cand fumai..cum strengareste aruncai fumul printre buze si ce nebun miscai degetele pe tigara asemenea unui pianist in transa..Te-am privit si ieri, sa stii..si zilele trecute..esti mereu perfect, dar de fiecare data altfel..esti un rege neindoctrinat, un fiu al lui Ra, un nomad care se plimba printre atriile mele..un amant care are in fiecare seara pe cate o Nina, care ma poate dezbraca de haine si imbraca in fluturi si fiori de abandon..si mi-am facut altar din carnea ta, caci fiecare bucata din tine ma poate ingenunchea pana la durere..ma inchin buzelor tale, caci ele imi fac mantie de sarutari, caci ele pun manusi fine mainilor mele, si de pe ele pleaca vorbe pe care eu le sorb cu sete nebuna...tu stii atatea : ai un registru cu mari si stele, cu cerul si praful de pe drum, ai dictioanare cu chimie si masini, cu procesoare si iubire..tu stii orice despre orice, tu povestesti cu patima ca nimeni altul, iti pui cate o farama din suflet in orice faci..in ochii tai ai medicamentul pentru psihozele mele..acolo iti citesc bunavointa si rabdarea; cand esti nervos, se inrosesc usor, iar dezacordul cu mine iti deseneaza o cuta intre sprancene..in noptile febrile ii inchizi pe jumatate, si arunci priviri impertinente in intunericul coapselor mele..cand nu ti-e bine, venele pulseaza cu tine..ai una nervoasa pe frunte, care se umfla in pene, si cele de pe maini, care stau sa sparga pielea..la manie strangi degetele usor, ca un copil de opt ani, care parca jura sa se razbune pe fostii tovarasi de joaca care l-au abandonat.. imi place cum injuri, prelung si apasat si nu te lasi deloc pana nu se epuizeaza stocul de mame ale nenorocitilor care te-au suparat..imi place cum ma tii de mana, ca nimeni altul, cu mana stanga mereu in garda, incrucisata cu a mea, deasupra nivelului normal la care o tin indragostitii..dar cel mai tare ma farmeca cuta de sub ochiul stang, care mi-a spus ca esti al meu chiar inainte cu mult de a vrea tu asta..imi place cum repari lucruri, cum iti aprinzi o groaza de tigari cand esti nerabdator, si cum tii mainile pe aparat cand faci fotografii...domnule fotograf, te angajez sa imi imortalizezi iubirea pentru toata viata, si sa imi pozezi sufletul in fiecare moment..printeaza-ma si insira-mi carnea bolnava pe peretii camerei tale, fa-le o poza ochilor ca sa nu-mi uiti privirea...iar de fotografii cu tine eu nu am nevoie, caci te am bine intiparit in fiecare celula....te iubesc obscur..

Ganduri fragmentate..

M-am tot gandit la carne violet  si strigoi din aluminiu. La regi fara coroana si artiste betive..La oameni norocosi sa aiba carlige in loc de mana dreapta si plumb in loc de inima..M-am gandit si la cele trei pietre pe care ti le-am dat, in culori si forme simple, cu particule cristalizand timid, care mi-au dat sclipiri in ochi, emotii la atingere si orgoliu de strengar, caci le-am furat ca sa le ai tu. Ma mai gandesc la o foaie galbena de caiet, pe care se intretaie urma cestilor de cafea cu urma ecuatiilor lungi. La floarea violet de la sacoul unui mire nenorocit, la rujul rosu si ieftin al Alexandrei, intins prost pe buzele ei mici si afurisite, la un taurus albastru si vestita lui bancheta din spate. Ma gandesc la umbrela rosie cu fluturasi pe care o tot visez si care stiu ca a fost a ei, pe vremea cand te saruta sub ea in ploaia torentiala. Ma infurie imaginea blondei din nu mai stiu care film, caci era impertinent de fatala, iar eu n-o pot egala..Am si acum in nari mirosul tau din seara asta, atat de orgasmic si real incat stiu ca daca intind mana si inchid ochii as putea chiar sa te ating.. Mai stiu tubul cu crema de ghete pentru soldati, ochelarii de soare cu rame reglabile, ratele de pe iaz, stiu cum se simte roua pe picioarele desculte si impertinenta unora pe inima in defensiva. Ma doare capul si nu am antidot, ci doar o mare de ganduri....multe sunt imprumutate, iar unele amintiri sunt fabricate cu totul, caci mi-ar fi placut sa fie ale mele chiar de nu-s. Senzatiile curg pe spate si pe maini si sunt tesute din bucati de imagini adunate dintr-o suta de locatii..am si cateva imagini reale si toate sunt cu tine, caci doar 'TU' mai stiu, doar 'TU' mai pot palpa si gandi... Un 'TU' la fel de real ca mecanismele de ceasuri pe care le pastrezi in cutiuta, real ca norii pe care i-ai luat de pe cerul cu zimbri si mi i-ai pus pe perete la un metru de picioarele mele goale..ca buzele tale cand imi saruta mainile, maini care se fereau de orice atingere pana sa te invete... si ca alunitele de pe bratele unui golan sublim, caruia trebuie sa ii cad la picioare..mi-a luat trei zile sa ma rup de realitatea pe care o palpam pana sa te cunosc si mi-am tras gluga de vise peste parul desprins, m-am lasat desculta, m-am dezbracat de tot ce stiam, mi-am pus inima scut si  am pornit sa-ti fac fata...cand imi era frig si pierdeam batalii, imi mai croiam  cate  o patura de ganduri de imprumut, de sperante de mai bine si porneam iar sa te  caut si sa te implor sa te lasi avut..caci am stiut de la inceput ca asa falnic si neimblanzit,si chiar de renuntam la tot, 'TU' erai totusi singurul care ma aduna...caci mintea mea risipita si lehuza, inima mea terfelita si picioarele mele incepute de altul aveau nevoie comprese cu iubire si praf de intelepciune ca sa se vindece..intre amintirile mele de imprumut si miile de imagini care mi se perinda pe sub pleope, fara sa mai stiu daca sunt ale mele sau nu, doar ce te priveste pe tine e real..real si discret, inteligent si aparte..ma fascinezi cum poti face ca profanul sa para lucru ingeresc, ce sincer si perfect e fiecare accent din injuraturile tale, ce pline de intelesuri iti pot fi strangerile, iar umerii tai cate imi spun cand ii aduci in fata si ii trimiti sa se apropie de mine..porti razboaie in sinapse, dar ai multa pace in privire...si cate constelatii s-au stins sub genele tale...privesc  pamanul tot pe pieptul tau si crede-ma ca pot infrange orice doar de ma tii de mana...ma faci sa fiu, sau sunt facuta sa ma plimb cu capul in nori si gandul la tine...te-am vrut de cand ma stiu, si stiu ca ma poti ajuta sa insir margelele violet, sa ordonez albumele cu poze vechi si sa sa ma lasi sa te privesc pana devii singura realitate pe care o accept...ma ai supusa...si ce frumos ma subjuga parfumul tau din seara asta...

Cand eu sunt tu...Cand tu esti zeu...

Imi cresc celule noi in inima...se inmultesc ca nebunele si ma furnica tot corpul..mi se dilata pupilele si pulsul imi alearga intr-o goana nebuna, caci ma cuprinde o groaza teribila cand ma gandesc ca inima se va mari, imi va invada toate organele, imi va asfixia plamanii si imi va anestezia nervii..De doua zile sunt beata cu povesti si amintiri despre viitor...te vad in orice plan de-al meu, intre asternuturi si pieptul meu gol, intre idei asemenea si dezacorduri fatale..cred ca ma tii de mana vineri si la anul, si poate peste inca zece ani, sau ma tii de sinapse azi si nu-mi dai voie sa ma eliberez de naluca pe care cred ca o iubesc...sunt beata si nebuna, o vedeta bolnava a spatelui scenei, incercanata si plina de gudron in vene, intoxicata cu imaginea ta..astept de ani sa ma salvezi, dar ma ingenunchezi de cand te stiu, in fiecare zi marindu-mi ranile cu centimetri..sunt mai rau ca un tatuaj, caci eu nu pot fi acoperita, strearsa, uitata....o sa ma ai mereu intre emisfere si o sa-ti cer sa ma urmezi intr-o cursa ciudata, introvertita si bolnavicioasa...o sa ne urmarim pe rand, iar pauze exista doar ca sa-mi poti musca buzele cu ciuda dementa....cred ca ti-am zis azi cat de bolnav te iubesc..cred ca si celulele mele ti-au spus-o...cred ca si mirosul tau le-a raspuns...mi se taie rasuflarea..iti pulseaza jugulara... ma obsedeaza cele cu moravuri usoare care te-au avut..ai vrea sa fiu una din ele...respir..taci...tresar..ma iei de mana si-mi soptesti promiscuitati si vise ca sa ma ai fara sa ma opun...te privesc, iar tu ma vezi...si cadem in asternuturi..si poate atunci iti soptesc eu cuvinte obscene si vise desarte, dar fara sa te iau de mana...tresari...respir...as fi vrut sa fii primul...te temi ca inca mai am imaginea altui pat..imi pulseaza jugulara..ti se taie rasuflarea si totul devine confuz ca intr-o valtoare paradoxala in care transferam si amestecam sentimente fara noima, fara sa mai stim care si ale cui sunt...si cand ma voi trezi din betie voi fi singura..iar tu doar o nalucire sfidator de perfecta...caci eu sunt tu..caci tu te-ai nascut din pofte adanci si ganduri iscoditoare..caci te doresc, dar nu existi decat dupa cateva pahare de whisky..caci tu esti zeu si nu te pot convinge sa cobori in asternuturi profane si murdare de pete de iubire...caci azi mai torn un pahar, ca sa prelungesc iluzia marsava ca pe coapsa mea nu sunt propriile mele maini, ci bratele tale viclean conturate si ca nu-mi musc singura buzele intr-un orgasm inchipuit, ci ca tu esti cel care imi dozeaza veninul, cate un gram in fiecare soapta....