Multa ceata in noapte bolnava, cu siluete de copaci uscati, garduri vechi si felinare stricate ca de bordel.. Un aer greu de luna decembrie, un aer rece ca un iubit capricios, aer aspru si dureros care iti taie fata si iti anihileaza spiritul..Frig care te face sa regreti amintirea muntilor pe care ii cutreierai mai demult, cu focuri improvizate si tricouri purtate o saptamana, pe vremea cand formele fara fond erau doar literatura si lumea iubea substanta si plinul din suflet..O noapte buna de plimbari lungi pe strazi, de povesti prin baruri de mahala, de spirt contrafacut si niste Marlboro made in Cesko...O noapte potrivita ca sa te rog sa incerci sa pierzi controlul..Sa urli, sa-ti iesi din trup, sa faci incursiune pana la Uranus, sa arunci cu pietre in Pamanat si apoi sa te gandesti la mine si sa cobori turbat sa-mi cauti mana prin noapte, sa-mi urmezi pasii pe strazi si sa tremuri gandindu-te ca vantul e respiratia mea calda pe gatul tau cu jugulare turgide..Invata sa visezi si maine seara sau in alta seara frenetica cand ma vei intalni prinde-ma de mana, saruta-ma ca un nebun si lasa-ma sa te duc intr-un decembrie al nostru..Noi nu suntem de aici... Iarna noastra e plina de iubire si psihoza, de haine rupte si inclestari de rabie, de pietre albe si umbrele pe ziduri. Mi-ar fi placut sa te cunosc intr-o bodega, undeva la marginea unei mahalale cu poeti si betivi talentati...In acordurile de vioara a unui lautar olog si amortit de la taria veninoasa..Bineinteles, te-as fi abordat tot eu prima..La barul murdar si plin de pahare ciobite, unde doar o lumina difuza mai aduce farmec si visare. As fi venit de pe strazile noroioase imbracata intr-o rochie rosie, care lasa sa se vada atat cat sa incite mintea unui domn, dar nici prea mult, incat sa nu faca nevestele sa injure..M-as fi asezat langa tine, obosita de a te mai vana ani la rand, ti-as lua fara sa-mi cer voie o tigara din pachet, pentru care ti-as plati cu un suras amar si cu un rand de rom..Tu ma cunosti..Am fost mereu in umbra ta, ingerul care se ruga pentru tine, diavolul schizofrenic de care nu mai scapai, prietenul pe care nu-l vroiai dar care te voia, iubita pe care n-ai atins-o niciodata, dar care iti stia gustul buzelor doar privindu-le si visand la ele atatea nopti intre cersafuri de singuratate. Asa e..tu ma cunosteai deja..Dar in lumina aceea difuza poate ca mintea ta nu ma mai refuza pentru ca deja a inceput sa isi imagineze dezgoliri de sub rochia rosie si zambetul crud..Am fi inceput o discutie banala..M-ai fi intrebat daca stiu sa gatesc..Eu ti-as fi spus ca fac doar salate..din inimi si neuroni..din iubire si nervi..condimentate cu lacrimi si instabilitate psihica de nopti de iarna..Mi-ai fi atins umarul, si poate fugitiv mi-ai fi aranjat o suvita de par...lumina ar fi cazut doar pe buzele noastre, pe umeri, pe pahare murdare..pe bucati de lamaie de pe bar si pe scaune din piele roasa.. Ai fi inceput sa ma vrei..nici tu n-ai fi stiut de ce..ai fi injurat in gand ca ai baut prea mult si te-ai lasat prada vanatorului, fara sa stii ca vanatorul a avut mereu inima capturata de tine...Mi-ai fi facut un semn la care te-as fi urmat spre iesirea din spate...Fara gesturi, fara cute in piele, fara emotii, doar cu gandul la placere si cu sclipiri demente in privire.. Mi-ai fi smuls sarutari perverse impinsi in ziduri stricate de caramida rosie si inghetata...Te-ai fi chinuit sa-mi simti gustul carnii de sub paltonul si rochita cea rosie..M-ai fi implorat sa iti mai dau doar o zi in plus, dar eu, obosita de atata fugit dupa prada, ti-as fi spus ca de maine nu mai exist...Te-ai fi suparat si ai fi fumat mult, ti s-ar fi inrosit ochii de furie, m-ai fi bruscat si ne-am fi contopit cu aburii din gura, cu ceata, cu zidul murdar de mahala, si cu furia care ne-ar fi iesit din piept...tu furios cu orgoliul masculin ranit de o ciudata imbracata in rosu, care isi permite sa te refuze, eu cu lupta dusa intre dorinta de a te avea si de a ma dezintoxica de imginea-ti bolnava care de ani intregi nu mai pleaca din mintea mea si care ma face sa te iubesc fara sa stiu nimic despre tine...Te-as fi lasat rece si singur, iar eu as fi plecat ranita, cu dorinte nestinse de prostituata, dar cenzurate de comportament de scolarita catolica...
Nici tu domnule nu esti din decembriele asta..Hai sa cautam maine un bar si spune-mi tu de unde vii.. Un pic de rom si un sarut sa-ti dezleg limba amortita si sa te invat sa povestesti intamplari care n-au existat...dar care ar fi fost scrise pentru noi..Te-as lasa maine sa te dezlantui, sa te infurii, sa te eliberezi si apoi sa ma posezi intre ziduri de mahala..Te las maine sa-mi atingi umarul...Si sa-mi aranjezi o suvita din par.. Hai sa cautam maine un bar cu violonist olog..si poate o sa vin in rochie rosie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu