Te-am strans de mana azi si te-am privit fara sa stii..Am vazut in tine cam o mie de lucruri, atat de diferite, dar care te fac un intreg unic si suprem..Am vazut in tine o mie de chipuri, suma a toti oamenii pe care i-am intalnit de-a lungul vietii..Am vazut in ochii tai marea, cu valuri care se sparg de cornee si rasaritul in cristalin..muntele pe care il respiri chiar si cand esti pe cea mai impura alee a orasului..Am vazut in gandurile tale viteza sunetului si in inima ta am zarit idealuri nelumesti..e ciudat ca atunci cand ma iei de mana si incepi sa imi povestesti lucruri e ca si cum ma ridic peste spatiu, zbor peste timp si ma plimb peste o lume doar din vorbele tale. O sa te caut sa te intreb cum e sa ai pe frunte noaptea de februarie, cum e sa porti ceata pe brate si infinitul pe buze. O sa te intreb cum ai indraznit sa fii asa demonic si sa ma inlantuiesti atat de cumplit incat de ani intregi orice sinapsa sa imi fie ocupata de tine..nici nu mai stiu cati ani au trecut de cand nimeni altul nu mi-a penetrat simtirea, caci a trecut un infinit de cand ma gandesc la cat de calda ti-a fost mana care m-a strans de la inceput, inca de cand eram prea mica sa realizez ca acele cateva minute in care te-am cunoscut ma vor bantui pentru tot restul vietii..Inca de atunci mi-ai interzis sa mai fiu fericita langa altcineva, de atunci toate atingerile care au urmat au fost lipsite de semnificatie, toate planurile zadarnice, iar drumurile mele au fost tesute ca pana la urma sa duca din nou la tine..E bizar cum imi amintesti de felinarul de pe strada mea, care are noaptea un farmec aparte..imi amintesti de o betie cu vin rosu, de starea de a nu mai sti de tine, de a face lucruri fara sa le gandesti in prealabil..imi amintesti de tigari fumate goala in fata geamului, de strazi ciudate, de oameni care nu ma inteleg dar ma lasa in pace, fara sa se intrebe de existenta mea..imi amintesti de melodii nefaste ascultate cu lumina stinsa, pana se lasa somnul, de cersafuri de satin si de filme cu pacate..imi amintesti de cat de singura am fost pana sa revii si de cat de mult mi-am dorit sa gresesc cu tine...imi amintesti de  mine, de mine toata, asa cum pot sa  fiu numai langa tine, asa cum nimeni nu ma cunoaste, asa cum nimeni nu m-a avut..si nici nu ar fi avut cum sa ma aiba, caci am purtat semnatura ta de la prima vorba schimbata..daca as fi stiut ca revii, as fi asteptat singura clipa, iar daca nu, as fi fost probabil o viata cu trupul lasat in grija cuiva, dar cu mintea trimisa sa se plimbe in fiecare seara pe strada ta...multumesc...