Timpul ma va uita cu siguranta..Oamenii la fel..Fata mi se va estompa, iar numele va ramane doar o insiruire de sunete, pe care poate cuiva i se va parea ca le-a mai auzit undeva. Ma chinui sa fac lucruri cat mai mari, doar ca sa nu ma simt mica, sa nu ma simt asa cum sunt de fapt, asa cum fiecare dintre noi este..Nu ma imprietenesc cu nimeni, sau daca o fac, e foarte rar si volatil. Nu ma leg de nici un loc, de nici un lucru, de nici o inima..Pentru mine, acasa e peste tot, sau la fel de bine nicaieri..E unde adorm, sau pe pieptul tau, indiferent unde suntem..Pentru mine muzica e sumbra, dansul e sinistru, fericirea e topita in coniac..Pentru mine, cea mai frumoasa priveliste ai fi tu, descheiat neglijent la camasa, savurand lenes o tigara intr-o dimineata de august..Pentru mine, singurul zeu e pielea ta, infrigurata usor de la briza de dimineata..Ti-as cere sa ma ranesti, sa ma faci sa plang, sa-mi faci inima sa bata cu putere, pentru a simti ca sunt vie si ca timpul se scurge cu un sens...Esti stralucitor si rau, aproape malefic, dar te iubesc si nu pot sa ma duc in alta parte, nu pot sa respir fara venele tale inflamabile..Da-mi o noua durere, fa-ma sa cred ca te pierd, dar fara sa te pierd de fapt, tine-ma langa tine si fa timpul sa conteze..Si iarta-ma ca sunt singuratica, psihotica si ca nu iubesc oamenii mai mult de sapte minute..Iarta-ma ca le gasesc defecte pentru a distrage atentia de la ale mele..Si iarta-ma ca sufletul meu are cicatrici urate si vechi, dorinte sumbre si nespuse, vise pierdute prin colturi intunecate de pe strazi murdare..Iarta-ma ca in vis ma plimb singura pe margini de prapastie si ma inec in tristete care nu are motiv..Dar, iata-ma! Sunt bolnava, si timpul ma va uita, imaginea mea va arde mocnit si numele meu nu va mai conta pentru nimeni. Dar daca pentru timp eu nu contez, timpul conteaza pentru mine atata vreme cat tigara ta e inca aprinsa si cat ma lasi sa te privesc..nu mi-am aflat inca rostul, dar se pare ca scopul meu esti tu..timpul va trece..