Azi am  inceput sa te urasc putin caci e atata tristete in aer si tie tot nu-ti place romul, ca respiratia  ta nu miroase niciodata vulgar, ca in afara de ochi, restul corpului iti e rigid in fata solitudinii ce imbata toamna asta. As vrea sa pasesti langa mine in ceata, sa ne plimbam doar noi doi si cativa strigoi prin locuri unde frica iti interzice in mod normal sa te plimbi. As vrea sa te vad fumandu-ti tigara in stilul tau maret si sumbru si sa iti simt buzele care imi taie inima si ma arunca intre pofte ciudate. Daca imi terminam paharul cu rom chiar as fi avut curajul sa cer sufletului tau sa se aseze intre frunze uscate alaturi de mine si sa ma vandalizeze cu atingeri de ganduri tuciurii. Vreau sa mergem in liniste pe strazile cele mai lungi si cele mai goale ca sa nu ma perturbe nimic in a-ti asculta respiratia sacadata.Vreau sa imi ascunzi capul in fularul tau ca sa mi-l feresti de lumina violenta a farurilor de la masinile care trec. Vreau sa ne ascundem in intuneric ca sa nu ne vada trecatorii, sa fim doua umbre taiate adanc de urme de lumini proiectate cu ratacire de pe la casele oamenilor impacati cu universul. As vrea sa incercam sa ne impotrivim dozei de frig de toamna, dar ea sa fie pana la urma mai puternica si sa ne supuna, iar noi sa ne acceptam destinul de narcomani ai cetii si sa ne indragostim de palcurile albe de sub felinare. Vreau sa iubesti funinginea si mana inghetata...La noapte te iau cu mine sa imi atingi trairile...