Capitolul cu lipsuri...

      Pana in acel septembrie iti lipsea jumatate de inima..iti lipsea ceva langa pasii tai, cand mergeai sa cuceresti singur strazile la ore tarzii...iti lipsea cineva care sa se uite fascinata cum fumezi...nu aveai sclipire in ochi si nici viata in buze, caci sarutasei prea multe stanci singuratice si stangace...Iti mai lipsea si cineva care sa te priveasca in noapte cum dormi si apoi sa se piarda in fotografiile de pe pereti, imaginandu-si ca ai purtat-o prin fiecare cadru surprins, ca a fost acolo undeva in plan secund cand ai facut poza, ca ti-a trimis briza pe ceafa si ca ti-a trecut prin cap imaginea ei macar odata, chiar de inca nu o cunosteai..Iti lipsea cineva care sa respire iubire, care si-a facut organotomie si a inlocuit totul cu bucati de inima nebuna si peticita, bolnva si rea, dar functionala la apropierea ta..Inainte de acel septembrie nu ai fi iubit pe ploaie si ti-ar fi lipsit cineva care sa traiasca toamna doar pentru tine...Ti-ar fi lipsit un rinichi mostenire si ti-as fi lipsit eu, care pot sta in genunchi si implora sa fii...Ti-ar mai fi lipsit si o duzina de nervi, un manunchi de vene dilatate de furie, razboiul nebun dintre doi dementi care nu stiu sa cedeze, atacul fizic plin de lacrimi, psihoza si trairi adanci..Nu ai fi avut decat fete cu reguli perfecte si maniere cuminti, cu ochelari facuti corect oftalmologic, cu ochi albastri sau poate verzi, dar cu privire goala si suflet neincapator inainte de a se umple cu ceva..Nu ai fi avut decat existente organice care iti treceau prin brate si prin buze, dar care piereau inainte sa poata sa te iubesca asa de mult incat sa te invete ce inseamna infinitul..Nu ai fi avut decat o lista cu numele  celor care te-ar fi tinut de mana cu degete virgine si reci, fara ca vreo una dintre ele sa faca osmoza inimii sale prin porii de la mana spre inima ta...Ti-ar fi lipsit rezultatul timpului in care mi-era dor de tine chiar de te vazusem doar de cateva ori in viata mea, rezultatul noptilor cand te visam si te doream langa corpul meu gol, rezultatul anilor in care am venerat un strain pe care l-am ascuns bine undeva intre emisfere..caci daca ma gandesc mai bine,  ai fost mereu acolo, te-am iubit de cand ma stiu, te-am asteptat si m-am rugat sa-mi fii trimis mie si doar mie, te-am avut tatuat in piele chiar si cand m-a atins altcineva..Ti-ar fi lipsit sa vezi ce a facut din mine timpul cat am stiut ca esti mai bun decat oricine, chiar daca atunci iti eram antipatica si fugeai de privirea mea ratacita pe strada de alaturi si de razboiul dus in capul meu...Ti-ar mai fi lipsit cuta de sub ochi si toate gesturile pe care corpul tau le trimite mesagere pana la mine..Sau poate nu ti-ar fi lipsit nimic din toate astea daca nu ma intalneai si poate ai fi avut chiar mai multe..Dar stiu sigur ca mie mi-ar fi lipsit totul..