Povestea..

      E infiorator si amuzant sa stai deoparte, intr-un colt, pe un scaun vechi, si sa asculti din umbra ce se spune despre tine...sa ii auzi cum te cunosc mai bine decat te cunosti tu, cum stiu infinit mai multe decat tine despre lucrurile pe care esti capabil sa le faci, cum isi dau cu parerea despre scopul pentru care ai fost creat si cum incearca cu disperare sa te insere undeva, in lumea lor bolnava, sa te faca parte dintr-o matrice bolsevic gandita, inainte sa apuce sa ti se trezeasca constiinta si doamne fereste sa alegi o alta cale, alta decat cea pe care ei au croit-o deja pentru tine..privesc din conul meu cu umbra oameni care spun ca sunt buna la asta si la aia, ca trebuie sa fac asa sau altfel, sa ajung acolo sau dincoace..oameni cu vointa stearsa si suflet fad, care se straduiesc din rasputeri sa imi scrie povestea si il tortureaza pe Dumnezeu, intr-un interogatoriu cronic, poate poate le-o spune scopul cu care m-a modelat si m-a aruncat in dimensiunea asta cirotica si pierduta...imi vine sa rad caci se chinuie degeaba..ei nu vad ca povestea mi-am scris-o singura deja si ca se citeste brutal in orice cuta de pe corpul meu...cutele de pe frunte au inceput sa se scrie in nopti pline de frig si de imaginea lui, si s-au sfarsit cand el a pus un punct apasat in coltul sprancenelor mele. Ochii mei pot spune povestea celor pe care i-am tinut candva de mana, dar nici o poveste nu e mai lancinanta ca ultima, cea in care il am pe el, prins bine de mana mea dreapta, el, coautorul iubirii mele..picioarele mele pot povesti despre drumurile pe care au umblat in deriva, pana sa il gaseasca, mainile mele pot vorbi despre cum se simte  fiecare celula de pe mainile lui...corpul meu gol e marturie ca EL e un dresor de fluturi din specia celor de stomac, ca el stie sa planteze sarutari pestrite si sa cultive tremur de la coapse in jos..inima mea poate povesti pana spre dimineata cum e sa iubesti un EL perfect, cum e sa astepti sa fii iubita, cat e de rau sa fii respinsa, cat de tare as fi fost in stare sa cersesc bucati din el, cata rabdare e necesara sa imblanzesti un zeu dement si suprem si cat e de bine ca in final sa nu fii doar o alta ea, ci o EA pentru EL...povestea mea e scrisa deja...inceputa demult pe hartii mototolite in incercari nereusite..si finalizata acum ca il am..ei nu stiu asta si inca se straduiesc sa imi descopere rostul..am fost facuta sa-l iubesc..si sa-i soptesc povestea noastra, sa ii ingenunchez in nopti fierbinti, sa ii sarut picioarele de rege, sa il iubesc in ploaie si sa il sarut peste pacatele amare...am fost facuta ca sa aiba pe cine tine de mana in plimbarea catre sfarsit, ca sa aiba pe pieptul cui aseza capul cand cauta linistea pierduta si ca sa aiba cine il astepta cu ceai cald la sfarsitul zilelor ploioase de noiembrie...rostul meu e sa ma posede in asternuturi promiscui, sa fiu dama lui de companie in mod continuu, sa il iubesc si sa scriu despre cum il iubesc...am fost facuta pentru el si fiecare celula a mea ii va sluji pentru totdeauna..ei inca nu vad asta...