Am visat ca scriu...Ca vin cuvinte cu duiumul, cuvinte alese, ca o fi pe acolo pe undeva vreo muza in dantela si matase care isi cauta un part time job si pe care sa o pot angaja si eu, asa in masura libertatii pe care ti-o da un buget restrans, sa-mi scrie textele...Si lumea sa creada ca mi le scriu singura si sa ramana absorbita in fata unei lecturi ametitoare..Dar cum muzele lucreaza full time in mall, o sa-mi scriu singura textul. Si cum nu-s inzestrata cu cine stie ce talent, i-au sperantele ca va mai citi cineva electrizat cuvinte insirate intr-un dadaism esuat si le asez intr-un sertar prafuit unde sa nu le gaseasca nimeni..si scriu. Scriu egoist. Scriu pentru mine. Scriu ce-mi trece prin cap, sublim sau foarte prost; scriu abundent ca sms-urile adolescentine pe care eu inca le trimit cu patima unui nefericit care si-a lovit destinul de al meu; sau scriu rar, ca ploile din desert, cand cheful se pierde de tot inlocuit fiind de inutilitate resimtita taios.
O umbra pe perete si vopsea galbena coscovita pe un geam de lemn si plin de carii; un serial siropos si prost vazut intr-o camera de hotel; rasaritul dupa o noapte cu muzica tare si locuri pline de fum si necunoscuti; promiscuitate si sacru, asternuturi albe si picaturi de sudoare, strangeri si framantari patimase cu prelingeri de soapte si respiratii grele de la ureche pe gat si mai jos, ochii lui, frumosi si mari, perversi si reci si apoi calzi si intepatori; haine pe scaune si praf pe carti; masini la patru dimineata; pisici...multe pisici...si fluturi si bondari si piele de gaina si fire de iarba; caldura si pamant..nisip sub talpi si iar ochii lui; nopti in brate de zeu Ra si zambetul lui de pamantean profan...si niste ochi ai cuiva, nu mai stiu ai cui...ai unuia pe care l-am iubit si l-am uitat apoi...dar care are cumparat un loc vesnic in atriul meu stang. Si ploaie de vara in care n-am iesit niciodata dar in care visez sa ma sarut, si autoritatea Oanei sfidandu-ma cu ochi banuitori cand zambetul mi-e prea larg si nu vreau sa-i spun de unde vin; si raze prin geamul trenului si oameni frumosi si urati care injura sau se roaga...si cerceii mari de argint, mari si rotunzi care se misca intr-un sincron frenetic cu capul Ei cand e nervoasa si ma cearta...si iarasi el...obsedant apare el cu ochii lui de inger razvratit...si apoi mainile uscate ale celui care trecea focul descult pentru impreunarea batranetilor noastre....si ignoranta mea..si niste ziduri pictate la doua in nopti de august de baieti cu mame neglijente...si culori si perle...ba nu...margele colorate. Asta e! Sunt un sirag de margele colorate, de visuri si esecuri, de morti repetate si extazul reusitei; un sirag de forme, rotunde in general, doar unele cu varful tesit de iubiri si aripi frante...sunt un sirag de perle, dar nu din acelea de la gatul parfumat si muscat al domnisoarelor cochete...eu sunt o gramada de perle de pe un sirag rupt, si compus din greu, de plasturi lipiti peste ele, de frumusete stirbita si dragoste oarba... si in gand iarasi el...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu