Confruntarea zeilor..

     Ma zbat in asternuturi...Ma framanta cioburi de amintiri...bucati fara capat si fara coada...senzatii pe tot corpul...amintirea celor doi zei care mi-au stins fierbinteala de nopti lungi...Da. Am iubit doi zei, i-am iubit orbeste, cu patima si daruire, cu inima sangeranda si picioare arzand. L-am iubit pa Hades. M-a atras intunericul si ochii lui turbati...Parul lui inchis ca de coaja de copac exotic si frustrarile lui ca a ramas doar stapan al umbrelor. Era pierdut si se uita in zare. Fuma o tigara cand l-am intalnit. Si nu se astepta sa-l remarc...Ma credea doar o umbra, una din sutele de mii de suflete pierdute pe care le-a intalnit..Si l-am luat de mana..Scantei si focuri si apropieri inclestate..si iar iubire pana a uitat de Cronos si de Rheea, de umbre si singuratate..Dar a facut greseala sa puna altarul iubirii noastre, patul mare de casmir negru, mult prea la vedere...Si l-am vazut trecand pe Ra. Necrutator cu sufletul meu care de atunci nu mai avea stare. Il mai iubeam pe Hades, dar gandul meu era bantuit de cel care obsedant mi-a ocupat tot universul. Nu-l vedeam decat pe El, cum trecea prin lumea intunericului sfidator si rece, zambitor si falnic, maret si ignorant, ca cel care e constient de superioritatea posedata..Stia ca e mai bun ca noi toti, ca el se poate inalta si straluci infatuat, in timp ce noi ramaneam suflete umbland prin intuneric. Si tanjeam dupa bratele lui.Voiam sa ma inalte si pe mine pana acolo sus si sa-mi dea macar iluzia unei impletiri de spirit si inteligenta, ale noastre, impreunate dureros.Si zilnic capata cativa centimetri in ochii mei, si devenea mai semet si mai de neatins, iar eu deveneam mai scunda, mai scunda in demnitate, caci ma simteam ca o prostituata in bratele lui Hades, lasandu-l sa ma framante din mila...Si mi-am facut curaj. M-am dat lui Ra, cand Hades nu banuia nimic. Si zeul soare m-a primit in bratele lui, dar brate reci si suflet de gheata, caci nu ma iubea..eram ca orice alta pamanteana, o cale sa incerce, o cale sa profite, sa ajunga la catharsis si apoi sa ma arunce, si dupa sa ma cheme iar. Si pe cata caldura dadea altora, pe atat de inghetata ii era inima langa mine..Si nopti in flacari, si iubire patimasa din partea mea, si tacere frustranta de la el, si fiinta mea abandonata in asternuturile lui de burlac impertinent, si zambetul lui in coltul gurii dupa ce ma folosea si ma uita...si ma uita in fiecare zi, si eu ma imbatam cu bucatele de cuvinte aruncate ironic, cu iluzii, cu vorbe spuse cand trebuia, dar mincinoase si sfidatoare. Ii cunosteam fiecare gest..si fiecare celula, si pielea pe pielea mea, si zambetul cand ii placea ce fac, sau incruntarea, cand dadeam gres, si respiratia de foc si ochii mari si rai cu niste cute de piele sub, care prevesteau necrutatoare ca iar ajunge la catharsis si dupa ma abandoneaza iar...si Hades..trist...caci simtea ca nu mai sunt a lui...dar stia ca celalalt doar ma foloseste...si multa patima, si durere, si foc, si usturime, si ziduri si gheata...si....eu iubesc soarele....