Cu anticipatie..

Ce pot dori pentru un Zeu cu aripi de lumina si ganduri grele innegurate? Ce pot spera sa i se intample unuia care sfideaza timpul si banalul, care nu e constrans de nicio lege si caruia nu ii trebuie nimic? Am sa-ti ursesc ca in vechi timpuri, am sa-ti doresc descantec de amor si jale, imbratisari fatale si dorinta oarba, am sa-ti urez fotografii de gheata si catharsis. Sa nu lasi timpul sa-ti fure lumina din privire. In ochii tai infatuati iti pot citi romanul, si ma pot pierde in adancuri neintelese de oamenii din jur. Ei imi pot spune povesti de nemurire, inlantuindu-ma cu patos si omorandu-ma cu raze de visare. Sa nu lasi timpul sa-ti fure indrazneala de pe buze..caci as muri fara caldura lor nebuna si fara cuvintele amare si vulgare si in acelasi timp atat de sexuale si dulci..Mai stai o suta de ani si sufla-mi in ureche vorbe ametitoare, care ma tin intre statutul de curva si regina, de sclava la picioarele domnului meu si muza din hamace de placeri. Si poate imi mai zic aceste buze ale tale macar o data “Bai da’ ce te iubesc”..Sa nu lasi timpul sa-ti fragezeasca deltoidul..E partea corpului tau care ma topeste..e partea care proiecteaza umbre de marmura si care-mi frange trupul…si in contrastul dintre intunericul camerei si corpul tau gol, e partea care e cea mai insufletita si mai plina de dorinta de a ma avea..Sa nu lasi niciodata timpul sa-ti fure frumusetea dintre atrii…eu n-am vazut un om cu-o inima mai buna si mai mare, cu un suras mai plin de intelesuri, cu atat de multe sensuri in fiecare vorba pe care o rosteste, cu atata dorinta in gesturi si atata nepasare fata de lucrurile cu care pierde toata lumea timpul…sa nu lasi timpul sa-ti ia nimic din tot ce ai…ba te-as sfatui sa-l rogi sa iti dea chiar si in plus…caci tu, un suflet ratacit intre pamant si cer, poti deveni orice-ti doresti…sa nu lasi timpul sa iti ia ce ai..si sa nu lasi timpul sa ma fure, caci…te iubesc…